Antrenarea pentru obtinerea performantelor scolare (vocationale)

Inteligenta este inteleasa ca adaptare la situatii si capacitate de a rezolva problemele. Cand afirmam despre o persoana ca este inteligenta spunem, de fapt, ca se adapteaza usor situatiilor noi de viata prin care trece si gaseste solutiile cele mai bune la problemele cu care se confrunta.

Inteligenta privita ca o capacitate de rezolvare a problemelor a condus la descrierea mai multor tipuri de inteligenta corespunzatoare fiecarui tip de problema rezolvata. Un copil care rezolva cu usurinta problemele concrete ale vietii are o buna inteligenta concreta. Daca, atunci cand ajunge in statia autobuzului care-l duce zilnic la scoala descopera ca acesta nu circula si gaseste o alta cale de a ajunge la scoala la timp, se poate afirma ca are o buna inteligenta concreta. Daca rezolva rapid probleme abstracte, de matematica, de exemplu, are o buna inteligenta abstracta. Atunci cand apeleaza frecvent la analiza in gasirea unei solutii la o problema are inteligenta analitica, pe cand daca inventeaza solutii are inteligenta inventiva. Copiii cu inteligenta inventiva spun des acasa: “Am obtinut acelasi rezultat la matematica astazi, dar am rezolvat altfel decat Roxana, care a lucrat la tabla. Doamna invatatoare mi-a spus ca am rezolvat si eu bine, chiar daca pe alta cale”.

Descopera tipul de inteligenta al copilului tau
Este esential ca parintii si profesorii sa descopere ce fel de inteligenta au copiii. Se aud frecvent afirmatii ale parintilor de tipul: “copilul meu este un prost, nu intelege nimic la matematica” (sau la lb. romana, fizica, educatie civica etc). Daca intelegi ca inteligenta este de mai multe feluri si identifici tipul de inteligenta al propriului copil, atunci te eliberezi de convingerea ca ai un copil prost. Rezultatul? Relatia ta cu copilul, preschimbat din ratusca cea urata in lebada, se imbunatateste considerabil. Primul pas in obtinerea performantei este identificarea tipurilor de probleme pentru rezolvarea carora copilul este inzestrat.

Inteligent inainte de a se naste
In perioada intrauterina, stilul de viata si alimentatia mamei influenteaza dezvoltarea inteligentei fatului. Copiii ai caror mame au avut o alimentatie echilibrata si bogata in peste sunt semnificativ mai inteligenti, demonstreaza dr. Barbara Levine, sefa Departamentului de Nutritie de la Centrul Medical Cornell, Spitalul New York.
Dupa nastere, inteligenta copilului poate fi, de asemenea, dezvoltata cu ajutorul alimentatiei, al stilului de viata si al educatiei. In primii ani de viata, poate fi imbunatatita cu ajutorul jocurilor de asamblare, de descoperire, de punere de probleme de tipul “Lipeste si invata”, “Domino pentru copii”. Mai tarziu, valorizarea inteligentei de catre familie, rezolvarea constanta, de catre copil, a problemelor scolare si de zi cu zi duc la dezvoltarea inteligentei sale.
Esentiale in dezvoltarea inteligentei copiilor sunt urmatoarele atitudini ale familiei si ale profesorilor: sa-i arati incredere “Stiu ca esti inteligent”, sa-l incurajezi” Stiu ca ai sa te descurci”, sa te axezi pe depasirea erorilor si nu pe greseli “Se intampla si sa gresim. Incearca iar”, sa-i incurajezi curiozitatea si sa gradezi problemele in functie de dificultate. Incepi intotdeauna cu problemele cele mai putin dificile si treci, treptat, la cele mai dificile. Este o metoda de antrenare a inteligentei.

Inteligent este, dar are note mici
Inteligenta este necesara insa nu si suficienta pentru a prognoza reusita scolara. In cazul unei nereusite scolare cauza nu este, in cele mai multe cazuri, inteligenta diminuata a copilului. Psihologul Monica Calugaru, asistent universitar la Universitatea Hyperion declara: “Imi amintesc de o mama care se plangea de notele proaste ale copilului sau. “Sigur nu-l duce capul”, obisnuia sa spuna. In urma discutiilor purtate a reiesit ca notele proaste ale copilului au inceput sa apara de cand relatia sa cu sotul s-a deteriorat. Deci copilul sau era normal din punct de vedere intelectual. Ceea ce-i influenta reusita scolara era climatul afectiv deteriorat. Intr-un alt caz, notele proaste au inceput sa-si faca aparitia dupa nasterea fratelui mai mic. Era modalitatea prin care fratele mai mare cerea, inconstient, atentia parintilor, atentie care, o data cu nasterea fratelui, s-a diminuat. Iata de ce, atunci cand apar esecuri scolare, alaturi de masurarea inteligentei trebuie sa se studieze contextul de viata precum si alte atribute psihice ale copilului (increderea in sine, stima de sine, emotivitatea, atentia, memoria etc)”.

Copiii supradotati pot fi identificati din timp
Atunci cand performantele copilului tau scad brusc, poti apela la consilierii scolari prezenti in scoli si licee. Acestia dispun de baterii de teste de inteligenta construite special pentru a identifica atat nivelul de dezvoltare a inteligentei cat si tipul de inteligenta. Gratie acestor teste, consilierii scolari isi formeaza o parere corecta asupra capacitatilor copilului tau si-l pot ajuta sa obtina performante scolare. Mai mult decat atat, pot identifica, din timp, copiii supradotati, asa cum afirma si Florin Colceag, presedintele Institutului Roman pentru Studii si Cercetari Avansate: “Educatia copiilor supradotati si talentati este cea mai fundamentata forma teoretica de educatie, la acest moment.
Copiii supradotati se manifesta in toate domeniile si aduc cu ei in cultura, arta, stiinta, intelepciune, respect si dau valoare oricarei directii in care se implica. Un exemplu in aceasta directie este Monica Hurdubei, care recent a luat cea mai mare nota obtinuta vreodata la un concurs canadian de pian. Pe Monica o stiu de cand avea 6 ani si am vazut-o crescand in pasiunea ei pentru pian. Acum a terminat liceul, cu un an mai devreme decat ceilalti copii, este deja admisa la Conservatorul din Montreal si este cea mai tanara pianista care canta ca solista in concerte cu orchestra”.

Alt fel de inteligenta – inteligenta emotionala
Asigura calitatea relationarii interpersonale. Psihologii, si nu numai ei, au observat ca oricat de inteligent este cineva, copil si adult in egala masura, poate avea nenumarate esecuri, atat in viata personala cat si in cea sociala. Deseori auzim: “Desi copilul tau este foarte inteligent, nu ma inteleg cu el in clasa”, “Desi este inteligent, copilul tau nu vrea sa invete si se bate cu toti colegii”, “Este atat de inteligent! Cum a putut sa devina dependent de droguri?”
Ce faci cand copilul tau prescolar trebuie sa manance, insa atentia lui este atrasa de jucarii, fereastra, degetele proprii iar tu, mamico sau taticule, esti in criza de timp? Sau cand baiatul de 15 ani se pregateste sa plece la o petrecere pentru care este deja imbracat iar camera lui este intr-o dezordine completa, desi intelegerea a fost: “Te duci la petrecere daca-ti faci curatenie in camera!”. Daca te enervezi, iti pierzi cumpatul, tipi si chiar ii dai cateva palme copilului nu se va schimba nimic. Daca folosesti inteligenta emotionala, fii sigura ca situatiile de acest gen vor fi din ce in ce mai rare. Daca fiica sau fiul tau uita iar si iar ceea ce are de facut, tipetele tale nu vor da rezultate. Pune-ti in practica inteligenta emotionala si intreaba-l: “Ce pot face ca sa-ti fie mai usor sa-ti amintesti lucrurile importante pe care te rog sa le faci?”.
Pentru a avea o buna inteligenta emotionala trebuie sa-ti cunosti sentimentele, ca si pe ale celorlalti, sa fii empatic, echilibrat in fata impulsurilor emotionale si comportamentale, sa ai o atitudine pozitiva fata de ceilalti. Daca doresti ca viitorul adult, copilul tau, sa fie cat mai capabil sa-si faca viata frumoasa, este important sa-i cunosti tipul de inteligenta si sa-i dezvolti abilitatile specifice inteligentei emotionale.
Principalii factori care ajuta copilul in desavarsirea propriei educatii sunt scoala si familia. Pentru o buna colaborare intre acesti doi factori este nevoie de multa comunicare din partea lor. Parintii nu au doar rol biologic ci si obligatia de a-i creste, a-i ingriji, de a-i educa.

Nu numai scoala are sarcina de a se ocupa de educatia copilului, tinand seama ca familia este cea care-i ofera primele informatii despre tot ce-l inconjoara, ca de la ea primeste copilul primele norme si reguli de conduita dar si climatul social si afectiv necesar dorintelor sale, peceta pe care parintii o lasa asupra structurii spirituale si morale a personalitatii copiilor se mentine toata viata.

Analizand situatiile in care se manifesta de multe ori educatia in familiile copiilor se pot identifica m
Principalii factori care ajuta copilul in desavarsirea propriei educatii sunt scoala si familia. Pentru o buna colaborare intre acesti doi factori este nevoie de multa comunicare din partea lor. Parintii nu au doar rol biologic ci si obligatia de a-i creste, a-i ingriji, de a-i educa.

Nu numai scoala are sarcina de a se ocupa de educatia copilului, tinand seama ca familia este cea care-i ofera primele informatii despre tot ce-l inconjoara, ca de la ea primeste copilul primele norme si reguli de conduita dar si climatul social si afectiv necesar dorintelor sale, peceta pe care parintii o lasa asupra structurii spirituale si morale a personalitatii copiilor se mentine toata viata.

Principalii factori care ajuta copilul in desavarsirea propriei educatii sunt scoala si familia. Pentru o buna colaborare intre acesti doi factori este nevoie de multa comunicare din partea lor. Parintii nu au doar rol biologic ci si obligatia de a-i creste, a-i ingriji, de a-i educa.

Nu numai scoala are sarcina de a se ocupa de educatia copilului, tinand seama ca familia este cea care-i ofera primele informatii despre tot ce-l inconjoara, ca de la ea primeste copilul primele norme si reguli de conduita dar si climatul social si afectiv necesar dorintelor sale, peceta pe care parintii o lasa asupra structurii spirituale si morale a personalitatii copiilor se mentine toata viata.

Analizand situatiile in care se manifesta de multe ori educatia in familiile
ai multe tipuri de parinti :

a) unii inteleg sa-si adapteze stilul lor de educatie cu al scolii;
b) altii nu constientizeaza efectele negative ale metodelor aplicate in educatie;
c) altii refuza sa admita ca relatiile lor educationale cu copiii sunt deficitare.

Scoala, personalul didactic, are sarcina sa identifice situatiile problematice, sa comunice cu familia in favoarea elevilor si mai ales sa constientizeze faptul ca relatia de colaborare scoala-familie este benefica pentru obtinerea performantelor scolare.

Daunatoare pentru copii este atitudinea unor parinti care nu au obtinut de la copiii lor rezultatele dorite. Ei nu isi dau seama ca aceste rezultate tin de mai multi factori : nivelul de inteligenta, mediu si starea de sanatate. Aceste neintelegeri duc uneori la abandon scolar.

Cazurile – Copii in dificultate – trebuie analizate indeaproape de catre cadrele didactice din scoala.

Nu este deloc simplu sa conduci spre maturitate o fiinta umana, mai ales daca ea este  in dificultate .

Scoala trebuie sa creeze servicii care sa faca fata celor mai particulare situatii (copii deficienti, cei cu tulburari de invatare). Se impune in primul rand cunoasterea profunda a particularitatilor pshihologice si socio-culturale ale copilului in dificultate.

Trebuie sa existe o colaborare sincera intre toti cei implicati in procesul de educare al acestor copii (cadre didactice, profesori de sprijin, consilier educational, parinti, bunici, frati).

Tinand cont de toate acestea trebuie sa se caute modalitati de initiere a unor activitati comune pentru a stabili contacte cu comunitatea.

Cadrul didactic are un rol foarte important in educatia acestor elevi, astfel ca el trebuie sa tina seama de mai multe principii:
– sa mentina un climat optim in clasa ;
– sa castige respectul copilului ;
– sa gaseasca cele mai eficiente metode de antrenare a copilului in rezolvarea unor responsabilitati ;
– sa creeze relatii de incredere, afectiune si comunicare si sa elimine acele elemente care ii furnizeaza elevului argumente pentru adoptarea unor conduite rebele ;
– relatia cu parintii sa vizeze opiniilor si convingerilor cu privire la procesul de integrare, motivatiile si interesele acestora.

Ratiunea pentru care copiii in dificultate se integreaza nu este aceea de a ii face normali  , ci de a la insufla valori, comportamente si aspiratii specifice celorlalti copii.

Iata cateva sfaturi pentru invatatorul care are in clasa  copii in dificultate :
– sa aseze copilul intr-o banca unde el sa poata auzi si vedea bine, iar invatatorul sa ii poata urmari progresele;
– sa se asigure ca este ascultat, auzit si i se intelege mesajul transmis;
– sa dea indicatii copiilor in timpul activitatilor daca acestia intampina dificultati ;
– invatatorul trebuie sa aiba rabdare cu elevul daca se balbaie, daca are goluri in memorie ;
– sa implice elevul in cat mai multe activitati adecvate posibilitatilor lui ;
– sa formuleze intrebari astfel incat toti elevii sa poata raspunda la ele ;
– sa pastreze unitatea de cerinte de comportare pentru toti copiii din clasa ;
– sa trateze copilul cu deficiente la fel ca si pe ceilalti copii din clasa (in masura posibilitatilor) ;
– sa mentina legatura cu parintii copilului pentru a se sfatui cu ei si pentru a-i informa despre progresele copilului ei sunt persoanele cele mai importante pentru a ajuta invatatorul in eforturile depuse in procesul educativ.
Invatatorul trebuie sa-i implice activ pe parinti in activitatea scolii, in organizarea activitatilor extrascolare.

Membrii familiei trebuie sprijiniti sa depaseasca durerea si frustrarea, sa accepte problemele copiilor si sa-i ajute la randul lor pe acestia.
Parintii trebuie invatati sa aiba rabdare si sa nu aplice abuzul (bataia…) asupra copilului.

Invatatorul trebuie sa evite folosirea cuvintelor negative atunci cand vorbeste cu un asemenea copil.

Cadrul didactic trebuie de asemenea sa permita copiilor cu probleme sa vorbeasca despre ei insisi, sa-si exprime gandurile, dorintele si sentimentele.
E bine sa fie implicati si elevii fara dificultati in proiecte comune de activitati.
A creste si a educa un copil este o opera care cere inainte de toate multa dragoste – aceasta nu inseamna ca nu se impune si ratiune bazata pe cunostinte precise.

Ca si o planta, copilul creste diferit, in functie de ambianta favorabila sau defavorabila a mediului familial. Aceasta ambianta, acest climat, poate sa-l ajute sau sa-l impiedice sa se dezvolte normal, si raspunderea o poarta parintii si educatorii copilului.

Copilul are nevoie sa fie ajutat, aparat, calauzit, sa se simta important pentru cei din jurul sau.

Daca pe acest drum al dezvoltarii si formarii personalitatii sale, parintii si copilul lor vor gasi sprijin din partea invatatorilor, mai tarziu, peste ani, efortul dascalului va fi rasplatit.