Dezvoltarea competentelor sociale

Mare parte din imaginea pe care o avem despre sine se creeaza pe baza reactiilor celorlalti fata de noi, reactii care sunt foarte mult influentate de performanta noastra sociala.  Progresul in viata, atat in scoala cat si in cadrul unei profesii, depinde in mare masura de competenta noastra de a conduce si utiliza abilitatile sociale necesare. De aceasta depinde si o parte semnificativa a succesului nostru in relatiile familiale si in relatiile cu prieteni si colegi.

O cunoscuta profesoara de psihologie, apreciata autoare de lucrari de psihologie diferentiala, Leona Tyler (1978, p.105) referindu-se la implicatiile sociale ale repertoarului individual de abilitati si competente argumenta necesitatea dezvoltarii competentelor. Cu cat oamenii vor avea mai multe competente cu atat va fi mai bine pentru fiecare dintre noi si este esential pentru functionarea unei societati complexe ca indivizii sa-si dezvolte repertorii diferite de competente. Limitarea in timp a vietii. persoanei face imposibila dezvoltarea tuturor competentelor la un individ. Noi avem nevoie unul de altul.

Pe langa competenta profesionala, ce reprezinta un imperativ pentru progres si performanta, in prezent, se formuleaza cerinta ca fiecare tanar sa fie pregatit in asa fel incat sa poata interveni competent in solutionarea prompta a problemelor ridicate de realitatea economico-sociala, avand efecte pozitive in planul profesiei si ajungand la performanta sociala. Aceste comportamente de succes au ca fundament insusirea si dezvoltarea competentei sociale.

Ce este competenta sociala?
Pentru a delimita conceptul de competenta sociala, trebuie mai intai sa ne referim la un concept de baza in psihologie: aptitudinea. O prima referire o facem in ceea ce priveste acceptiunea pe care o da P. Popescu-Neveanu (1978, p. 59) conceptului de aptitudine prin care intelege insusire sau sisteme de insusiri ale subiectului, mijlocind reusita intr-o activitate, posibilitate de a actiona si obtine performante, factor al persoanei ce faciliteaza cunoasterea, practica, elaborarile tehnice si artistice si comunicarea.

Pentru delimitarea relatiei dintre aptitudine si capacitate vom consemna si aprecierea lui H. Pieron (1968, p. 32, apud Thomas, Eclache, Keller, 1995, p. 32). Aptitudinea desemneaza substratul constitutiv al unei capacitati care va depinde de dezvoltarea naturala a aptitudinii, de exercitiu. Capacitatea este conditionata de o aptitudine si de gradul de maturatie al invatarii si exercitiului, ea reprezinta putinta de a obtine o reusita in executarea unei sarcini sau profesii (H. Pieron, 1968, p. 61, apud, Thomas, Eclache, Keller, , 1995, pp. 32-39).