Tehnica Brainstorming-ului

BRAINSTORMING-UL 1

Metoda Osborn

Zi de zi suntem supusi unui asalt de informatii care ne pun in situatia de a formula si exprima idei, analiza si gasi solutii mai avantajoase.

Brainstorming-ul este o tehnica ce se foloseste pentru stimularea gandirii creatoare in grup. Termenul provine din limba engleza, iar in traducere fidela inseamna furtuna in creier. In literatura de specialitate aceasta tehnica este cunoscuta sub diferite denumiri: furtuna in creier ( in sens etimologic ), asaltul de idei, cascada ideilor, metoda Osborn, filosofia marelui DA, evaluarea amanata. A fost creata de Alex Osborn in anul 1957 si a fost dezvoltata pentru a depasi unele dificultati cu care grupurile se confrunta cand trebuie sa se rezove probleme. Astazi are o aplicabilitate deosebita, in special in domeniul economic.

Este o metoda interactiva care se bazeaza pe dezbaterea unei probleme, prin emiterea libera si spontana a opiniilor, indiferent cat de hazardate sunt. Scopul acesteia este de a inlesni gasirea celei mai adecvate solutii, printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie. Este un excelent exercitiu de cultivare a creativitatii in grup si stimuleaza inventivitatea participantilor.

Exista doua principii generale in spatele acestei tehnici si anume : rezolvarea in etape si fiecare etapa trebuie sa respecte cateva reguli precum : abtinerea de la judecata critica, incurajarea ideilor trasnite  , conteaza cantitatea si nu calitatea ( numai la inceput ), folosirea ideilor exprimate de ceilalti, fiecare persoana si fiecare idee sunt la fel de valoroase.

Brainstorming-ul a fost considerat de unii pedagogi, drept o tehnica adaptabila invatarii scolare, astfel ca multe cursuri de pedagogie o situeaza printre metodele didactice. Spre exemplificare voi prezenta un mod de desfasurare a unei astfel de sedinte in clasa de elevi.

In prima faza este necesara existenta unui moderator, care stabileste data si locul sedintei, selecteaza membrii grupelor (cam 20-30 participanti), propune subiectul si aduce la cunostinta regulile. Elevii sunt incurajati sa dea frau liber ideilor, fara sa analizeze critic ce spun. Daca nu apar idei in primele secunde, moderatorul trebuie sa ajute participantii sa depaseasca inhibitiile. Fiecare elev isi prezinta ideea, iar toate ideile sunt consemnate de catre o persoana desemnata in acest sens. Elevii pot sa-si completeze sau sa modifice ideile exprimate anterior. La expirarea timpului alocat sedintei, profesorul moderator organizeaza ideile in functie de modul cum se raporteaza la subiectul ales. Ideile se impart in categorii pro si contra. Intreaga lista de idei este revazuta pentru a se asigura ca toata lumea a inteles cele exprimate. Ideile lipsite de sens sunt inlaturate, iar judecata calitatii lor se face ceva mai tarziu.

Succesul unei sedinte de brainstorming depinde pe de o parte de priceperea moderatorului, iar pe de alta parte de calitatea cunostintelor si gandirea originala a participantilor.

Evaluarea si selectia ideilor emise se face abia peste 1-2 zile de catre profesor sau profesorul impreuna cu elevii sai. De aici si denumirea de metoda evaluarii amanate.

Perioada de selectie poate fi prelungita pana se ajunge la promovarea unor idei noi, interesante si la gasirea unor solutii acceptate de majoritatea participantilor. La final se comunica tuturor modul cum au fost utilizate ideile generate de sedinta. Astfel elevii sunt pusi in situatia de a formula si exprima idei, analiza, de a depasi inhibitia la nivelul relatiilor interpersonale, de a corecta stereotipii, de a-si manifesta creativitatea si de a evalua.

Brainstorming-ul functioneaza ori de cate ori gandirea de tip analitic nu poate progresa.

Exista doua tipuri de sedinte : varianta deschisa – in care se prezinta elevilor teme si sunt solicitati in legatura cu posibilele rezolvari, iar membrii grupului pot discuta intre ei si varianta inchisa- in care elevii cauta solutii personale si le prezinta coordonatorului de grup.

Brainstorming-ul se foloseste mai putin in lectiile obisnuite si mai mult in cadrul unor lectii de sinteza cu caracter aplicativ, in activitatile de cerc si seminarii.

Va sugerez a-l pune in practica numai in momentul in care sunteti siguri ca puteti asigura cadrul propice desfasurarii sedintei si puteti respecta regulile.

In cazul unei nereusite exista riscul scaderii increderii participantilor in exprimarea ideilor personale si in aplicarea tehnicilor creative.

Exista mai multe variante de brainstorming, toate avand ca rezultat posibila identificare a unor solutii noi. Dar despre aceste variante voi discuta in articolul urmator.

BRAINSTORMING-UL 2

Brainstorming-ul este considerat a fi o metoda moderna a discutiei in grup ce urmareste dezvoltarea creativitatii membrilor acestuia. Fiind o tehnica adaptabila invatarii scolare, este utilizata de numerosi pedagogi ca metoda didactica. Are cateva variante, mai putin cunoscute, fiecare avand specificul sau. Prezentarea acestora constituie subiectul ales al acestui articol.

Metoda dezbaterii Phillips 6-6 este o varianta de brainstorming la care numarul de membri ai grupului este mai redus si anume la 6. Simbolul numeric 6-6 provine de la impartirea unei clase de 36 de elevi in 6 grupe de cate 6 elevi in fiecare grupa. In varianta clasica grupele se alcatuiesc prin desemnarea elevilor pe cale criteriala sau aleatorie. Criteriile care stau la baza gruparii acestora pot fi : nivelul de inteligenta, ritmul de invatare, etc. Discutia se limiteaza doar la 6 minute, ceea ce determina o accelerare a acesteia. Dupa constituire fiecare grupa isi alege un lider cu drept de a participa si la discutii. Acesta va indeplini si rolul de secretar al grupei, precum si de purtator de cuvant. Liderul supravegheaza si dirijeaza dezbaterea, intervenind numai cand este necesar. Perioada de timp alocata unei sedinte este de aproximativ 20 de minute. Distribuirea timpului alocat are loc astfel : 4 minute pentru constituirea grupelor, anuntarea temei si a regulilor ; 6 minute pentru discutii in interiorul grupului, ideile mai importante fiind consemnate ; 2 minute sunt alocate fiecarui conducator de grupa pentru prezentarea sintetica a ideilor grupului si/sau 8 minute in care toate ideile prezentate sunt discutate, iar apoi sunt selectate cele mai bune. In seama cadrului didactic ramane asamblarea acestora. Urmeaza o etapa de evaluare in care solutiile propuse sunt analizate, fiind aleasa cea considerata a fi cea mai buna.

Metoda dezbaterii Phillips 6-6 are urmatoarele avantaje : se asigura o participare colectiva si activa la rezolvarea problemei, elevii se obisnuiesc cu tehnica argumentarii, invata sa-si sustina ideile, sa accepte gandirea colectiva si nu in ultimul rand, restrangerea subiectivitatii. Din pacate are si cateva dezavantaje intre care : exista pericolul ca grupele sa se deranjeze reciproc cand se lucreaza in aceeasi sala de clasa, iar conducatorul discutiei nu poate participa la absolut toate discutiile din fiecare grupa.

O alta varianta de metoda Phillips presupune un mod de lucru putin diferit.

Clasa de elevi este impartita in grupe omogene si eterogene la care se aplica varianta clasica (descrisa anterior). Din fiecare grupa sunt selectati elevii care au prezentat solutiile cele mai bune. In sedinta urmatoare se aplica din nou varianta clasica la elevii selectionati, pana cand va ramane o singura grupa finalista. Aceasta va fi supusa unei sedinte speciale.

Indiferent de varianta aleasa, Metoda Phillips 6-6 intensifica activitatea creativa a elevilor, dezvolta spiritul de competitie, antreneaza toata clasa (inclusiv pe cei apatici) si implica elevii in evaluare. Din acest motiv este considerata de catre specialisti si o metoda de evaluare alternativa.

Metoda 6-3-5 este tot o varianta de brainstorming. Grupele sunt alcatuite din 6 membri, se enunta 3 idei, care sunt dezvoltate de ceilalti 5 elevi. Se distribuie foi de hartie care contin un tabel cu 3 coloane corespunzatoare celor 3 idei enuntate. Fiecare elev isi va scrie ideea in coloana corespunzatoare, dupa care transmite foaia colegului sau din dreapta. La randul sau primeste foaia colegului din partea stanga. Astfel fiecare participant la sedinta are posibilitatea prin formularile proprii sa-si aduca contributia la transformarea ideilor discutate. In acest fel elevii sunt pusi in situatia de a comunica, de a analiza si de a-si dezvolta spiritul critic.

Metoda Frisco este o metoda mai putin discutata si are ca obiective identificarea unor probleme complexe si gasirea unor modalitati simple de solutionare a acestora. Metoda se bazeaza pe utilizarea unei liste de control si a brainstorming-ului. Clasa de elevi este impartita in 2 echipe: o echipa de cercetare si o echipa de concluzionare compusa dintr-un numar de 5-6 elevi. Rolul listei de control este de a directiona raspunsurile spre gasirea unei solutii. Membrilor echipei de cercetare li se aplica lista de control de catre echipa de concluzionare, iar fiecare elev formuleaza raspunsuri scrise. Cel/cea care aplica metoda atribuie membrilor echipei de concluzionare roluri diferite: pesimistul, optimistul, nehotaratul, etc. La sfarsitul sedintei, cadrul didactic evalueaza solutiile prezentate si solicita elevilor formularea unor concluzii. Aceasta metoda ofera posibilitatea dezvoltarii spiritului de echipa, dezvolta abilitatile de comunicare si evaluare.

Indiferent de metoda aleasa, sensul principal al aplicarii acestei metodologii este de a incuraja activitatea mentala a elevilor, de a le elimina inhibitiile si de a descoperi  inovatorii  de maine. Discutiile libere stimuleaza in mai mare masura inventivitatea si spontaneitatea participantilor. Copiii au posibilitatea sa se exprime liber si ne pot ajuta sa raspundem cumva la intrebarea geniile se nasc sau se formeaza ? . Invatamantul modern favorizeaza discutia si dezbaterea in grup. Se prea poate ca dintr-un  joc  sa descoperim talente nebanuite, iar surpriza apare intotdeauna de unde te astepti mai putin.