Terapia cognitiv comportamentala de criza

Terapia cognitiva a fost fondata, initiata de A.T. Beck, psihanalist ca formatie, care a cercetat indeosebi depresia si a descoperit o serie de factori care nu aveau legaturi cu psihanaliza si tehnicile ei, ci cu un anumit tip de gandire a pacientului. Schimband gandurile pacientului, se constat? o ameliorare afectivi si comportamentali.

Ideea fundamentala este aceea ca starea psihica si gandurile pot forma un cerc vicios. De exemplu in cadrul depresiei deprimarea conduce la ganduri sumbre si la amintiri. Aceste ganduri triste fac individul si se simta deprimat (psihic), iar aceasta deprimare face ca gandurile sale si fie chiar mai sumbre. Terapia cognitiv-comportamentala abordeaza acest cerc vicios analizand gandurile. in terapia cognitiva metodele sunt de a:
– clarifica exact care este gandul (nu il lasa sa fie doar o convingere vaga);
– cauta dovezi pentru si impotriva afirmatiei din cadrul gandului;
– cauta alte perspective;
– trage o concluzie.
Terapia cognitiva a lui A.T. Beck isi are izvorul in terapia depresiei, dar ea trebuie inteleasa mai intai printr-o suita de alte tulburari psihice si pleaca de la sisteme de evaluare negativa bazate pe diferite erori de apreciere.
intrucat aceste sisteme sunt mai mult ira?ionale, sunt supuse la trei analize:
– logica
– empirica
– pragmatica
Aceste analize sunt urmate de o terapie combinat?.
Intr-o prima faza de terapie cognitiva-comportamentala se exerseaza mobilizarea activitatii si se incearca a  stapani unele sarcini. Cat timp terapeutul le precizeaza limitele, el explica gandurile automate  ca de exemplu acelea care presupun ca individul aflat la terapie se simte lipsit de valoare. Obiectivul fazei terapiei cognitive este o reatribuire, evaluarea pozitiva a triadei: viitor, mediu, propria persoana.
Explicatia modelului cognitiv furnizeaza o baza pentru tehnicile de utilizat, dar subliniaza indeosebi necesitatea unei colaborari, intre terapeut si client. (A. Beck, apud V. Perciun, 2001, p. 33).
Aceasta terapie, in mod concret, contine doua dimensiuni aplicative: terapii cognitiv-comporatamentale si terapii rational-emotive (pentru a nu le formula prin denominatia cognitiv-emotionala).
Din perspectiva terapiei comportamentale, boala este o deprindere gresit dobandita si persistenta, remediul fiind de conditionarea, desensibilizarea sistematica.
Terapia cognitiv-comportamental? se centreaz? pe problemele prezente, f?r? a respinge trecutul �ns?, �n concep?ia ei, problemele psihice apar �n mare m?sur? datorit? unor distorsiuni ale realit??ii ?i a unor modalit??i ilogice de g�ndire. Acestea, la r�ndul lor, au la baz? presupuneri si premise eronate, �nv??ate ?i ele pe parcursul dezvolt?rii pacientului.
Terapeutul ajut? clientul s?-?i clarifice distorsiunile din g�ndire ?i s? �nve?e modalit??i mai realiste ?i mai ra?ionale pentru tr?irile sale. Modalitatea de dep??ire a acestor situa?ii const? �n a-?i corecta interpret?rile gre?ite fie prin recunoa?terea ra?ionamentului s?u eronat, fie prin acumularea de noi informa?ii despre respectiva situa?ie, care pot adera mai mult la realitate ?i la logic?, fiind astfel mai u?or acceptate. Chiar �n via?a curent? accept?m u?or, necritic g�nduri automate care provoac? boal? dac? g?sesc un teren prielnic.
Clientul �n?elege mai u?or cum boala sa este legat? de �nv??area anterioar? ?i c? se poate corecta, c? st? �n for?a sa s?-?i modifice concep?iile gre?ite. �ncepem s? ne form?m sistemul de convingeri �nc? din copil?rie. Acestea se lovesc de diverse situa?ii �n func?ie de care situa?ia este acceptat? sau respins?. Prin convingerile pe care ?i le formeaz?, omul filtreaz? realitatea de zi cu zi. Ele nu las? s? treac? prin filtru dec�t acele lucruri care se potrivesc cu convingerile sale.
Problemele psihice pot ap?rea din cauza unor procese obi?nuite: �nv??area gre?it?, deduc?ie incorect?, o discriminare inadecvat? �ntre realitate ?i imagina?ie etc. Prin corectarea acestor concep?ii gre?ite, prin �nv??area modalit??ilor adaptative, prin discrimin?ri corespunz?toare ?i prin antrenament, clientul �?i dep??e?te dificult??ile psihice.
Terapia cognitiv-comportamental? este destinat? s? trateze simptome precum: depresia, anxietatea, fobiile, obsesiile, tulbur?rile de alimenta?ie ?i sexuale.
2. Hipnoterapia persoanelor depresive
Hipnoza este tehnica sugestiv? cea mai intens?. Datorit? persuasiunii ?i manipul?rii, clientul este adus selectiv, �ntr-o stare aproape de somn, dar care �i permite s? r?m�n? permeabil sugestiilor hipnotizatorului.
Exist? patru etape pentru a induce o stare de hipnoz?:
? Pozi?ia de repaus autosugestiv este o condi?ie prealabil?. Inclusiv starea subiectiv? ini?ial? se schimb? datorit? expectan?elor operante.
? Folosirea unui limbaj verbal de a?a natur? �nc�t stimuli utiliza?i expres, relaxeaz? sau �amor?esc�, pentru a adormi pacientul.
? �n starea de hipnoz? exist? o rela?ie de dependen?? psihic? fa?? de ordine (diminuarea autosus?inerii prin conducere), care permite darea de ordine posthipnotice (percep?ia fixat? cu efect durabil), hipnoz? de demisie (comportamentul indezirabil), hipnoza de condi?ionare (se sugereaz? un nou comportament prin persuasiune), hipnozele profilactice (preg?tirea prospectiv? a situa?iilor care urmeaz?).
? Sugestiile de avertisment – anuleaz? starea de somn hipnotic (trei stadii: somnolen??, hipotaxie, somnambulism), dar �n cea mai mare parte a timpului, ele con?in instruc?iuni hipnotice pentru ca individul s? se simt? bine de-a lungul unei perioade de timp.
Mult? vreme, hipnoza a fost considerat? o interven?ie chiar contraindicat? �n tratamentul persoanelor depresive. Schimbarea de optic?, din ultimii ani �n ceea ce prive?te abordarea psihoterapeutic? a depresiei, are la baz? c�teva premise importante. Prima dintre ele este reprezentat? de recunoa?terea rolului jucat de schemele cognitive negative ?i de atitudinile disfunc?ionale negative �n depresie, recunoa?tere datorat? �n parte lui A.T. Beck ?i colaboratorilor s?i. �n al doilea r�nd, descoperirea contribu?iei mecanismelor hipnotice ?i autohipnotice la asimilarea ?i activarea acestor convingeri ?i, implicit a ideii c? hipnoza ar putea fi utilizat?, pentru a contracara ?i a anula efectele acestei hipnoze negative (A. Yapko, 1989; 1990; 1992; A. Alladin, 1994, apud. I. Dafinoiu, 2003, p.102). Semnificativ? �n acest sens este ?i deschiderea manifestat? de reprezentan?ii terapiilor cognitiv-comportamentale.
A. Yapko constat? c? hipnoza poate fi un instrument util pentru reducerea unor simptome comune ale depresiei majore cum ar fi: agita?ia, rumina?ia, contribuind prin acestea la dimunuarea neajutor?rii ?i dezn?dejdei. Hipnoza ?i-a dovedit eficien?a ?i �n facilitarea procesului de �nsu?ire a unor abilit??i considerate relevante, de c?tre toate formele de tratament pentru depresia major?. Una dintre aceste abilit??i se refer? la identificarea ?i toleran?a ambiguit??ii ?i implicit reducerea tendin?ei de a elabora interpret?ri ?i judec??i subiective, �n absen?a unor date obiective, doar de dragul de a reduce incertitudinea, predispozi?iei ce joac? un rol important �n cadrul depresiei. C. Gravitz consider? c? hipnoza este util? de asemenea �n terapia reac?iei la doliu.
Interven?ile terapeutice pentru persoanele depresive vizeaz? �nt?rirea Eului, fapt ce dob�nde?te �n cazul tratamentului clien?ilor depresivi o importan?? �vital?�, deoarece tulburarea dispozi?iei se asociaz? aproape organic cu stima de sine sc?zut?, respectiv cu sentimentele de neajutorare ?i dezn?dejde. Se remarc? �n cadrul depresiei, rata suicidului crescut? ca la o ultim? ?i disperat? tentativ? de a pune cap?t suferin?elor, conform lui A.T. Beck ?i A. Steer, dezn?dejdea constituie principala cauz? a suicidului. �n concluzie sunt pe deplin justificate eforturile psihoterapeutului anagajat �n tratamentul persoanei depresive de a �nt?ri stima de sine a acestuia.
Hipnoterapeutul creeaz?, �n func?ie de nevoile clientului s?u diferite interven?ii care vizeaz? �nt?rirea stimei de sine cum ar fi: �Lini?tirea copilului interior�, �Epava�.
�n cadrul clien?ilor depresivi, tulburarea depresiei este frecvent asociat? cu simptomele somatice. O modalitate de interven?ie �n acest caz a fost elaborat? de Gilligan, ?i vizeaz? modificarea  acelor senza?ii somatice ale persoanelor depresive, care sunt generatoare de disconfort. Aceast? metoda este alc?tuit? din zece secven?e:
? distribuirea aten?iei �n 3-4 zone ale corpului (aceast? etap? se axeaz? pe focalizarea de c?tre client a unor senza?ii, �n cel pu?in trei zone ale corpului diferite de cea �n care clientul localizeaz? senza?iile deranjante. Pacientul, dac? reu?e?te acest lucru, restabile?te rela?ia dintre corpul s?u ?i lumea �nconjur?toare, realizare care echivaleaz? cu o dezvoltare crucial? pentru clientul care dore?te schimbarea);
? prezentarea r?spunsului hipnotic ca o capacitate deosebit? (hipnoterapeutul �nt?re?te orice modificare ce se produce la nivelul senza?iilor, subliniind prin aceste modific?ri capacitatea deosebit? a persoanei, care poate fi exploatat? de c?tre acesta prin diferite moduri);
? dezvoltarea temei controlului �n dimensiuni multiple (elaborarea ideii variet??ii modalit??ilor prin care se poate exercita controlul aupra senza?iilor nedorite);
? recep?ionarea ?i ratificarea feedback-urilor �n cadrul hipnotic (hipnoterapeutul observ? continuu clientul ?i ocazional �i adreseaz? �ntreb?ri legate de cele tr?ite pe parcursul transei, fiecare r?spuns este interpretat ca o reac?ie incon?tient? ?i este �ncurajat s? se dezvolte);
? elaborarea r?spunsului hipnotic: povestirile (�n timpul transei aten?ia clientului se �ngusteaz? treptat spre unu sau dou? r?spunsuri care dob�ndesc semnifica?ie, acestea pot fi �nzestrate cu valen?e  de resurse relevante pentru obiectivele terapeutice);
?  proiec?ia �n viitor (se dau sugestii posthipnotice, ideea este c? ori de c�te ori �n viitor va apare r?spunsul simptomatic, se vor activa simultan ?i noile resurse hipnotice);
? reevaluarea Sinelui (�nainte de ie?irea din trans?, se pot sugera c�teva minute dedicate reevalu?rii Sinelui);
? reorientarea;
? sugestii hipnotice (aproximativ zece minute dup? terminarea transei formale, clien?ii r?m�n �ntr-o stare de sugestibilitate crescut? ?i se subliniaz? �nc? o dat? ideile majore care au fost introduse �n cadrul transei).
A. Yapko propune un model �n nou? secven?e al tratamentului hipnoterapeutic al depresiei, care cuprinde urm?toarele stadii: interviul ?i colectare informal? a datelor, dezvoltarea expectan?elor pozitive, facilitarea dezvolt?rii flexibillt??ii, expansiunea cadrelor de referin??, experimentarea alternativelor, �nt?rirea specificit??ii situa?ionale, integrarea mecanismelor de feedback, �ncorporarea, clarificarea limitelor generaliz?rii.
S. Spiegel atrage aten?ia asupra faptului c? este recomandabil ca hipnoterapia persoanelor depresive s? fie rezervat? unor clinicieni cu experien??, at�t �n domeniul terapiei, �n general, c�t ?i al hipnozei, �n particular. Autorii �?i motiveaz? avertismentul prin faptul c? intensificarea dispozi?iei emo?ionale negative, generat? de interven?ia hipnotic?, poate cre?te �n a?a m?sur? poten?ialul suicidar al acestor clien?i, �nc�t s? �?i pun? �n pericol practica. Un alt aspect, care trebuie avut �n vedere este acela, c? �n tratamentul persoanelor depresive se impune acordarea unei aten?ii sporite modului �n care clien?ii �n cauz? prelucreaz? dificult??ile cu care inevitabil anumite sarcini hipnoterapeutice se confrunt?.
Ambele forme de terapie sunt corelate cu medica?ia necesar? trat?rii depresiei (imunoaminooxidan?i, antidepresive, triciclice, cvadriciclice) date dup? deficitul sau excesul de serotonin? pe care doar medicul �l stabile?te.
Dac? riscul suicidar a ap?rut, medicul generalist trebuie s? cear? sfatul unui psihiatru, pentru a cunoa?te mai precis structura personalit??ii, av�nd grij? s?-l conving? pe bolnav c? nu este vorba despre nici o respingere, nici despre un abandon, ci dimpotriv? este dovada unei griji cu sens protectiv ?i a unui interes real pentru conflictele ?i dificult??ile sale.
Exist? dou? principii care pot ghida atitudinea medical?:
? medicul trebuie s? manifeste interes ?i �n?elegere fa?? de gravitatea situa?iei �n care se afl? pacientul depresiv;
? trebuie �ns? �n acela?i timp, s? se evite ca angoasa, mai ales cea a medicului, s? devin? contagioas?, ?i nu trebuie ca la angoasa pacientului s? se adauge propria angoas? a celui care �ngrije?te; a-?i cunoa?te limitele ?i a-le exprima c?tre pacient cu fermitate, ar?t�ndu-i acestuia: c?, cu arma suicidului, el va fi �ntotdeauna cel mai tare, deoarece cel care �?i pune via?a �n joc are �ntotdeauna mai mult? greutate dec�t cel care ?ine s? ?i-o p?streze. Dar este o for?? care, p�n? la urm?, este derizorie ?i absolut �n detrimentrul s?u; c? nimeni nu �i poate substitui ?i nu-i poate oferi o protec?ie total?; c? dorin?a de sa de suicid exprim? o mare decep?ie ?i chiar repro?uri mascate �mpotriva celor �ns?rcina?i s? se ocupe de ei, �ncep�nd cu medicul s?u, repro?uri care se �ntorc �n �ntregime asupra lui.
Orice suspiciune de depresie melancolic? impune o spitalizare �n mediul specializat.