Terapia realitatii
Psihoterapie a realitatii
Psihoterapia realitatii este o abordare terapeutica cognitiv-comportamentala dezvoltata in anii 1960 de catre psihiatrul William Glasser. In general, terapia are ca obiectiv ghidarea pacientului sa-si schimbarea comportamentul si gandirea.
Potrivit lui Glasser, persoanele aleg sa fie depresive, anxioase, psihotice, etc. pentru a evita experiente mai dureroase sau pentru a cere ajutor de la ceilalti. Este o modalitate de a face fata problemelor in relatii interpersonale sau lipsei acestor relatii. Problemele psihologice nu provin din exterior, ci din interiorul nostru – faptele si alegerile pe care le facem. Creierul reactioneaza la actiunile si gandirea individului si nu invers: individul reactioneaza la dezechilibrele chimice din creier; prin urmare, pacientii nu necesita medicamente psihitrope, ci tratament psihoterapeutic.
Psihoterapia realitatii se concentreaza pe prezent si nu pe trecutul pacientului, precum si pe lucrurile pe care acesta le poate schimba: propriile actiuni si comportament, si nu ale celor din jur. Terapeutul incearca sa creeze o relatie buna cu pacientul, pentru a crea un exemplu de relationare cu alte persoane. Pacientul este intrebat ce isi doreste si ce face pentru a obtine aceasta, este ajutat sa-si analizeze comportamentul din prezent, sa stabileasca planuri pentru schimbare si sa fie devotat acestor planuri. Terapeutul nu judeca sau evalueaza pacientul, ci are rolul unui educator sau mentor.
Procesul terapeutic are scopul de a-l ajuta pe individ sa gaseasca modalitati mai bune de a-si realiza necesitatile de baza si de a relationa cu persoanele importante din viata lor (sot, parinti, copii, prieteni, colegi). Teoria alegerii se afla la baza procesului terapeutic. Potrivit acesteia, comportamentul uman este declansat de cinci necesitati genetice: supravietuire (alimente, adapost, siguranta personala, etc.), apartenenta/ dragoste, putere/ importanta/ competitie, libertate/ autonomie si distractie/ invatare. Necesitatile psihologice fundamentale sunt satisfacute in cadrul relatiilor interpersonale, iar esecul acestor relatii reprezinta sursa nefericirii si a tulburarilor psihice. Aceasta situatie se poate schimba daca schimbam propriul comportament si gandire.
